Copilul care udă patul, o situație mai frecventă decât cred părinții
Enurezisul nocturn înseamnă udarea patului în timpul somnului, la un copil de peste 5 ani, cel puțin de două ori pe lună.
La 5 ani, aproximativ 15% dintre copii mai udă patul, iar la 7 ani, în jur de 10%. Procentul scade treptat, cu aproximativ 15% pe an, iar la adolescenți ajunge la 1-2%.
Băieții sunt afectați de aproximativ două ori mai des decât fetele.
Istoricul familial contează mult: dacă unul dintre părinți a avut enurezis în copilărie, riscul pentru copil este de aproximativ 40%, iar dacă ambii părinți au avut, de peste 70%.
Mulți părinți nu vorbesc despre asta nici cu medicul, nici cu alți părinți, din jenă, iar copilul trăiește problema ca pe o rușine personală.
De ce se întâmplă
Enurezisul nu este un comportament voluntar, nu e lene și nu e o formă de protest.
Cauzele principale sunt trei, adesea combinate.
Producția prea mare de urină noaptea: la mulți copii, hormonul antidiuretic, care reduce producția de urină în timpul somnului, este secretat în cantitate insuficientă.
Capacitatea redusă a vezicii urinare, raportat la vârstă.
Somnul foarte profund: copilul nu se trezește la semnalul vezicii pline.
Constipația cronică, adesea nerecunoscută, apasă pe vezică și reduce capacitatea acesteia. Tratarea ei rezolvă enurezisul la o parte dintre copii.
Enurezisul primar și cel secundar
Enurezisul primar, cel mai frecvent, apare la copiii care nu au fost niciodată uscați noaptea, timp de minimum 6 luni.
Enurezisul secundar apare la un copil care a fost uscat cel puțin 6 luni și începe din nou să ude patul.
Enurezisul secundar este asociat frecvent cu un eveniment stresant: nașterea unui frate, mutarea, divorțul părinților, începerea școlii, un conflict la grădiniță.
Poate fi și semnul unei probleme medicale: infecție urinară, diabet, constipație.
Când mergi la medic
Evaluarea la medicul de familie sau la pediatru este recomandată după vârsta de 5-6 ani, sau mai devreme, dacă udarea patului îl deranjează pe copil. Semnele care cer consult mai repede: udarea și în timpul zilei, usturimea la urinare, jetul slab, setea excesivă, urinarea foarte frecventă, sforăitul intens, enurezisul secundar apărut brusc. Medicul întreabă despre obiceiurile de băut și de mers la toaletă, verifică urina, iar la nevoie trimite la nefrolog sau urolog pediatru. Un jurnal de 2-3 zile, cu ce și cât bea copilul, de câte ori și cât urinează ziua, dacă udă patul și cât de mult, oferă medicului informațiile esențiale.
Ce faci acasă
Lichidele se distribuie pe parcursul zilei, cu mai mult consum dimineața și la prânz, și mai puțin în ultimele 1-2 ore înainte de culcare. Restricția severă a apei nu ajută și nu este sănătoasă. Băuturile cu cofeină, ceaiul negru, sucurile carbogazoase și ciocolata, seara, cresc producția de urină. Mersul la toaletă de două ori înainte de culcare: o dată la începutul rutinei de seară, a doua oară chiar înainte de somn. Trezirea copilului noaptea, pentru a-l duce la toaletă, pe jumătate adormit, nu vindecă enurezisul, deși poate reduce udarea în perioadele în care e necesar, de exemplu la o tabără. Protecția saltelei, cu o husă impermeabilă, și lenjeria de schimb la îndemână, fac nopțile mai ușoare pentru toată familia.
Alarma de enurezis
Alarma de enurezis are un senzor, prins în chilot, care sună la primele picături de urină.
Treptat, copilul învață să asocieze senzația de vezică plină cu trezirea.
Este tratamentul cu cea mai mare rată de succes pe termen lung, recomandat de ghidurile internaționale ca primă opțiune pentru copiii motivați, de peste 6-7 ani.
Rezultatele apar după câteva săptămâni, iar tratamentul durează, frecvent, 2-4 luni. Cere implicarea părinților, care la început trezesc copilul la alarmă.
O alarmă costă, în România, aproximativ 200-500 de lei.
Tratamentul medicamentos
Desmopresina, un analog al hormonului antidiuretic, reduce producția de urină noaptea și funcționează rapid.
Este utilă mai ales pentru situațiile speciale, cum ar fi taberele, excursiile sau dormitul la prieteni, sau atunci când alarma nu este potrivită.
Se prescrie de medic, cu reguli stricte privind consumul de lichide seara, pentru a evita retenția excesivă de apă.
Recidivele după oprire sunt frecvente, iar combinația cu alarma dă rezultate mai bune.
Ce nu ajută
Pedepsele, reproșurile, rușinarea copilului în fața fraților sau a rudelor agravează anxietatea și nu reduc udarea patului.
Scutecele păstrate după vârsta de 6-7 ani, pentru toate nopțile, pot întârzia motivația, dar sunt utile în perioade de tranziție.
Laudele pentru nopțile uscate, un calendar cu stickere pentru obiceiurile bune, băutul apei ziua, mersul la toaletă seara, nu pentru rezultat, pe care copilul nu îl controlează, încurajează fără presiune.
