Câinele și artificiile, cea mai grea noapte a anului pentru multe animale
Pentru oameni, artificiile de Revelion sunt câteva minute de spectacol. Pentru mulți câini, sunt ore de spaimă. Auzul lor e mult mai fin decât al nostru: prind sunete de până la 4 ori mai îndepărtate și frecvențe de până la 45.000 de herți, față de 20.000 la om. O petardă poate depăși, la mică distanță, 150 de decibeli. Bubuiturile neașteptate, venite din toate direcțiile, fără o sursă vizibilă, sunt pentru un animal semnalul unui pericol de care nu poate fugi.
Un studiu britanic din 2013, făcut pe aproape 4.000 de câini, a arătat că 49% dintre ei manifestă frică la zgomotele puternice, iar artificiile au fost sursa cea mai des pomenită de stăpâni. Adăposturile de animale cunosc bine consecința: dimineața de 1 ianuarie e, în multe orașe, ziua cu cei mai mulți câini pierduți din tot anul, fugiți speriați din curți și din lese.
Semnele fricii
Unii câini tremură vizibil. Alții gâfâie fără să fi alergat, salivează, se ascund sub pat ori în baie, latră, scheaună, se lipesc de stăpân ori, dimpotrivă, nu mai răspund la nimic. Cei foarte speriați încearcă să fugă, sapă la uși, sar garduri pe care altfel nu le-ar sări, distrug lucruri ori își fac nevoile în casă.
Frica nu trece de la sine cu anii. La mulți câini, fără ajutor, se agravează de la un an la altul.
Plimbarea făcută înainte de întuneric
În ziua de 31 decembrie, plimbarea principală se face după-amiaza, până pe la ora 16, cât încă e lumină și încă nu încep pocnitorile. O plimbare lungă, cu mult adulmecat, obosește câinele, iar el va fi mai liniștit seara. Seara, ieșirea e scurtă, doar pentru nevoi, și se face cu lesa scurtă, ținută ferm.
Hamul trebuie verificat: un câine speriat se poate strecura dintr-o zgardă largă ori dintr-un ham prea lejer, întorcându-se brusc. În zilele acestea, multe animale se pierd chiar de lângă stăpân, nu doar din curte.
Microcipul și medalionul
Înainte de sărbători, merită verificat că datele din registrul microcipului sunt actuale, cu numărul de telefon curent. Un medalion la zgardă, cu numărul scris clar, scurtează drumul unui câine găsit pe stradă de la câteva zile la câteva ore.
O fotografie recentă, din față și din profil, salvată în telefon, ajută enorm la anunțuri, dacă se întâmplă neprevăzutul.
Casa ca bârlog
În noaptea de Revelion, câinele stă în casă, nu în curte, nu legat în lanț și nu în mașină. Ferestrele se închid, perdelele și jaluzelele se trag, ca fulgerele de lumină să nu se vadă. Câinii speriați caută singuri un loc mic, închis, fără ferestre. Merită să le fie oferit dinainte: o cușcă de transport cu ușa deschisă, acoperită cu o pătură, un colț între canapea și perete, cu așternutul lui, o cameră interioară. Locul se pregătește cu câteva zile înainte, cu recompense, ca să devină familiar. Televizorul ori muzica pornite la un volum moderat acoperă o parte din bubuituri. Unele studii arată că muzica clasică liniștită ajută mai mult decât alte genuri.
Consolarea, permisă
Un sfat vechi spunea că un câine speriat nu trebuie mângâiat, ca să nu i se „întărească” frica. Specialiștii în comportament animal au renunțat la această idee. Frica e o emoție, nu un comportament învățat pentru o recompensă, iar prezența calmă a stăpânului îl liniștește.
Câinele care vine lângă om poate fi mângâiat, vorbit cu voce joasă, lăsat să se lipească de picioare. Câinele care se ascunde e lăsat să stea în ascunzătoare, fără a fi tras afară. Ce nu ajută e panica stăpânului, tonul agitat, pedeapsa pentru o băltoacă făcută de frică ori forțarea lui să „se obișnuiască” ieșind afară în timpul artificiilor.
Antrenamentul cu sunete înregistrate
Pentru anul următor, există o metodă care schimbă cu adevărat lucrurile, dacă e începută din timp, cu câteva săptămâni sau luni înainte. Înregistrări cu artificii, găsite ușor pe internet, se pun la un volum atât de mic încât câinele aproape că nu reacționează, în timp ce primește ceva foarte bun: o jucărie cu hrană, joaca preferată, o recompensă specială.
Volumul crește treptat, de la o zi la alta, doar câtă vreme câinele rămâne relaxat. Ședințele durează 5-10 minute, de 2-3 ori pe zi, iar întregul program cere, de obicei, 6-8 săptămâni. Dacă apare frica, se coboară înapoi. Scopul e ca bubuitura să devină semnalul unui lucru plăcut. Procesul cere răbdare și nu se face în ultima săptămână.
Medicamentele, cu sfatul medicului veterinar
Pentru câinii foarte speriați, medicul veterinar poate prescrie medicamente care reduc anxietatea pentru acea seară. Se dau cu 1-3 ore înainte de începerea zgomotelor și se testează, ideal, într-o zi obișnuită, ca să se vadă cum reacționează câinele.
Contează ce fel de medicament. Unele sedative mai vechi doar imobilizează animalul, fără să-i reducă frica: câinele pare liniștit, dar trăiește aceeași spaimă, neputincios. Medicamentele umane, ceaiurile și picăturile date după ureche nu își au locul aici.
Hainele mulate pe corp și difuzoarele cu feromoni liniștitori ajută unii câini, cu rezultate modeste în studii, dar pot completa celelalte măsuri.
Pisicile, păsările și vecinii
Pisicile se sperie la fel de tare, dar se ascund mai bine. Li se lasă acces la locurile lor preferate, sub pat, în dulap, pe un raft înalt, și nu sunt scoase de acolo. Pisicile care ies afară rămân în casă de cu seară. Animalele sălbatice nu au un adăpost. Stolurile de păsări speriate își iau zborul noaptea, în întuneric, și se lovesc de clădiri și de fire. Tot mai multe orașe din Europa renunță la artificiile zgomotoase în favoarea spectacolelor de lumini și de drone. Dacă un câine s-a pierdut totuși, anunțul se dă imediat, pe grupurile locale de pe rețelele sociale, la adăposturile din zonă și la medicii veterinari din apropiere, la care animalele găsite sunt duse să li se citească microcipul. Mulți câini fugiți de spaimă se întorc singuri, în următoarele 1-2 zile, în locurile cunoscute, așa că poarta lăsată deschisă, cu un vas de apă și o haină purtată de stăpân, ajută și ea.
